Considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii, Taj Mahal din India reprezintă povestea unei mari iubiri: a fost construit de împăratul Shah Jahan în memoria soției sale Mumtaz Mahal, prințesa din Persia.
Taj Mahal, ceea ce înseamnă literalmente „Crown Palace“, este un frumos monument situat în orașul Agra. Conform tradiției, împăratul Shah Jahan a dorit să onoreze promisiunea făcută soției sale, când era încă în viață.
O poveste de dragoste s-a născut în 1607, când împăratul și-a văzut pentru prima dată viitoarea soție într-un bazar. Fata încerca un colier de diamante, iar el, complet fascinat de frumusețea ei, a plătit fără ezitare pentru bijuterie. Nunta a fost sărbătorită câțiva ani mai târziu, deoarece astrologii nu au putut să identifice o dată favorabilă și de bun augur. Deși împăratul avea alte soții, legătura lui cu frumoasa Mumtaz Mahal era foarte puternică și unică. Au avut paisprezece copii, dar, atunci când s-a născut ultimul, Mumtaz a murit. Înainte de a părăsi această lume, ea și-a făcut soțul să promită că nu se va mai căsători niciodată și va construi un monument funerar, Taj Mahal.
Împăratul s-a scufundat într-o durere extremă. El a înmormântat-o într-un sicriu de aur, în orașul imperial Agra și, între timp, a comandat construcția mausoleului.
Lucrările au început în 1632 și au fost angajați mulți meșteri europeni. Unul dintre ei era italian, iar numele său era Geronimo Veroneo. Zidurile impunătoare ale palatului, din marmură albă, erau împodobite cu pietre prețioase și semi-prețioase: turcoaz tibetan, lapis lazuli afgan, safire și diamante. Conform unei alte legende, Shah Jahan a amputat mâinile tuturor meșterilor care au lucrat la construcția și decorarea clădirii pentru a-i împiedica să creeze alte clădiri la fel de mărețe și impunătoare. A murit în 1688 și a fost înmormântat lângă iubita sa.
Cei doi îndrăgostiți se odihnesc acum împreună, într-o clădire considerată un simbol al iubirii eterne, „o lacrimă de marmură, fermă pe obrazul timpului”.
