Viena

Viena

Plina de istorie, de la splendoarea Habsburgica la Art Nouveau, Viena priveste spre viitor, refacandu-si imaginea an de an ca un centru al unei Europe in plina schimbare si expansiune.

In timpul monarhiei, oameni din toate regatele lumii au venit in capitala Austriei si i-au influentat viata culturala cu tot ce include acest lucru, de la feluri de mancare din Ungaria pana la literatura romaneasca. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial insa, din cauza ocupatiei sovietice, Viena a fost impinsa spre limita estica extrema a continentului, cu spatele la Cortina de Fier. Mai tarziu, in timpul Perestroikai, austriecii au devenit cei mai ferventi investitori in infrastructura si pietele economice est-europene iar companiile locale au prosperat. Glumind putin, analistii economici spuneau ca drumurile, autobuzele, bancile, aproape totul, intr-un cuvant, a fost fie construit, fie detinut de catre austrieci. Cu toate acestea, Viena, fiind o perioada atat de indelungata la granita Europei de Vest, se vede pozitionata in centrul gravitational al vechiului continent, iar in ultimii ani a inceput sa fie remodelata de curentele de capital si expertiza venind din toate directiile, in special din fosta Uniune Sovietica. Aceiasi analisti, aratand spre avantajele neutralitatii politice, spun ca Viena nu este NATO si nu reprezinta Blocul Estic. Multi straini vin aici pentru a schimba idei.

Orasul Viena si-a recapatat dimensiunile multi-culturale. De exemplu, hotelul „Do & Co” este detinut de Attila Dogudan, un cetatean turco-austriac. Un alt nou hotel, „Levante Parliament”, incorporeaza o galerie de arta care prezinta arta pe sticla a unui artist roman mai putin cunoscut la noi, Ioan Nemto. Un al treilea exemplu este dat de ultra-luxosul Palais Coburg, construit de catre un cetatean austriac de origini est-germane, om de afaceri desavarsit, Peter Puhringer. Viena este iar un oras international.

Cu siguranta, Viena a ramas inca orasul lui Wittgenstein si Freud, Mozart, Schubert sau Strauss, a „corului de baieti” (Wiener Sängerknaben) si a armasarilor lipitani a scolii spaniole de echitatie. Omniprezentele blazoane si semne imperiale sau prezentarile, reclamele alb-rosii de chemare la concert, dispuse intoxicant in tot orasul, incearca sa se asigure ca nu il veti uita. Dar acum, in mijlocul unei noi „renasteri” culturale, a secolului XXI, Viena se auto-stimuleaza din nou, spre fiul ei preferat, Wolfgang Amadeus Mozart. Chiar si asa, avand acum ca termen de comparatie valoarea adaugata de tot ce inseamna nou in materie de cultura si viata sociala, vienezii inca isi amintesc de „orasul gri, murdar si plictisitor, unde nu puteai sa bei o bere dupa miezul noptii”.

Orasul s-a dezvoltat ca un centru de design aplicat pentru mai mult de un deceniu, oferind constructiile noilor cladiri administrative unor dezvoltatori locali, care au angajat, pentru proiectarea acestora, arhitecti tineri si creativi, incurajand in acest fel si sectorul privat. Tot acest proces a dus la o fuziune perfecta intre cele doua perioade distincte din istoria orasului, vechiul stil arhitectonic baroc amestecandu-se placut cu perioada revolutionara „Jugendstil” sau Art Nouveau, a lui Gustav Klimt si Wiener Werkstätte sau a lui Josef Hoffmann si Koloman Moser. Ce da orasului acest entuziasm palpabil este modul in care cele doua perioade se suprapun: contradictoriu si in acelasi timp comunicativ, subzistent. Oamenii de arta si edilii orasului au gandit ca este necesara o schimbare a traditiei atat de evidente si au ales sa lupte impotriva acesteia pentru a crea ceva mai interesant si intrigant dar totusi in linie cu trecutul glorios.
Cele mai noi restaurante si hoteluri din Viena reflecta cu prisosinta cosmopolitismul nou adoptat. Menu-urile restaurantelor ofera, de exemplu, ca si garnitura pentru snitelele traditionale, cuscus sau ton cu susan iar salile de mese incep sa prinda prin sistemele abstracte, ideile revolutionare in materie de design. Designul concept este omniprezent in multe din aceste locuri: Indochine 21 serveste produse alimentare franco-vietnameze extrem de rafinate intr-o camera punctata de umbrele rosii. La Fabio’s, putin in afara Graben, pasajul pietonal care face legatura intre Stephansplatz si Palatul Hofburg, o cladire cu fatada din otel si sticla, motto-ul este acum „Mananca. Bea. Barbat. Femeie” iar reputatia fashion pe care o imprima prin filozofia culinara este intarita de aspectul locului – barul de piele si lambriurile din lemn de nuc.

Restaurantul Do & Co Albertina dispune de o terasa larga, cu vedere spre complexul Palatului Hofburg si un interior decorat cu banchete din piele, bar de marmura iar podeaua si peretii infatiseaza scandaloasele picturi ale lui Schiele. In cartierul ex-red-district cunoscut sub numele de Gurtel, barurile si cluburile sunt acum ascunse sub arcade, chiar sub liniile de cale ferata, proiectate, la fel ca alte sase statii de tren din Viena, de catre arhitectul Otto Wagner, un adept al Jugendstil. Viena traditionala devine puternica la randu-i. Restaurantul clasic austriac Julius Meinl am Graben, un magazin gourmet ca o alternativa a francezului Fauchon, este intotdeauna plin.

Daca Imperiul Habsburgic a dat tonul, ca un stat multicultural si multilingvistic, Europa Centrala se reorganizeaza, pentru ca oamenii de nationalitati si crezuri diferite sa poata convietui intr-o pace relativa. Uniunea Europeana este un model iar Austria este una din povestile ei de succes, incercand sa captureze in acelasi timp trecutul ei glorios.