Armenia
Armenii se numesc „hay” pe limba armeană și își identifică patria prin „Hayastan” sau „Hayasdan”. Originile numelui datează de pe vremea hitiților, în ale căror documente se face referință la Hayasa. În biblie, zona desemnată ca fiind Armenia este numită Ararat, pe care asirienii o numesc Urartu. Armenii se definesc, de asemeni, ca poporul lui Ararat/Urartu și al lui Nairi iar habitatul lor este „nairian ashkharh” sau „yergir nairia”. Se mai numesc Torkomian, Torgomian, Haigi serount sau Haiki serount, descendenții lui Haig/Haik.
Armenia a fost identificată cu platoul montan Armean din vremurile pre-romane. Platoul era mărginit la est de Iran, la vest de Asia Mică, la nord de câmpiile transcaucaziene și la sud de câmpiile mesopotamiene. Platoul consistă într-un set complex de lanțuri montane, vârfuri vulcanice, văi, lacuri și râuri. Este, de asemenea, rezervorul de apă al Orientului Mijlociu, datorită faptului că cele două mari fluvii, Tigru și Eufrat, își au originile aici. Altitudinea medie din Platoul Armean este de 1.700 metri deasupra nivelului mării.
Armenia din zilele noastre este o mică republică muntoasă, care și-a câștigat independența în 1991, după șapte decenii de dominație sovietică. Constituie 10% din dimensiunea totală a platoului istoric armean. Situată în jurul lacului Sevan, are o suprafață de aproximativ 30.000 kmp. Vecinii Armeniei sunt Azerbaidjan, Georgia, Iran și Turcia. Climatul este continental alpin, cu veri călduroase și ierni friguroase. În ciuda dimensiunii sale reduse, a fost una dintre cele mai dens populate republici din Uniunea Sovietică. Jumătate din populație locuiește pe câmpia Ararat, care constituie doar 10% din suprafața totală a țării și unde găsim și capitala, Erevan. Capitala susține o treime din populația statului, de aproximativ 3 milioane de locuitori. Marea majoritate a armenilor locuiește în zone urbane.
Arhitectura armeană contemporană urmează liniile generale ale arhitecturii tradiționale vechi: simplitate, bază pe materialele de construcții de proveniență locală și folosirea tufului vulcanic pentru fațade. În timpul epocii sovietice însă, pentru construcția de clădiri de apartamente s-au folosit panouri din materiale prefabricate, multe dintre aceste blocuri prăbușindu-se în timpul violentului cutremur din 1988.
